2021 © Cronica Moldavă
Anul II, Nr. 22, Octombrie, Ediția 12
autor: Ioana Samuilă
© Toate drepturile rezervate prin lege!
,,Cum reuşeşte Bacovia, poet care doreşte să fie un anarhic în estetica poeziei, să simplifice atât de mult limbajul poeziei, dându-i, în acelaşi timp, atâta pregnanţă şi o aşa de mare putere emoţională?…
Rimbaud invita poetul modern să viziteze nevăzutul, neauzitul, nepipăitul şi nemirosibilul, pentru a putea reinventa poezia. Bacovia, pornind din alt punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existenţial, subteranele tristeţii şi ale eşecului, în fine, priveşte existenţa prin geamul afumat al unei delirante singurătăţi. Reuşeşte şi el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenţei curente”. scria Eugen SIMION
RAR
Singur, singur, singur,
Într’un han departe-
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…
Plouă, plouă, plouă
Vreme de beţie-
Şi s’asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine-
Şi de-atâta vreme,
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…
Tremur, tremur, tremur,
Orice ironie
Vă rămîne vouă-
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…
Veşnic, veşnic, veşnic
Rătăciri de-acuma
N’or să mă mai cheme-
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…
Singur, singur, singur,
Vreme de beţie-
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…
Cronica Moldavă 