2021 © Cronica Moldavă
Anul II, Nr. 10, Octombrie, Ediția 1
autor: Ion Mardare
© Toate drepturile rezervate prin lege!
Anul acesta, se împlinesc 108 de ani de când, la Piatra-Neamţ, s-a dezvelit statuia lui Mihail Kogălniceanu. A vorbit profesorul Panaite Criveţ. Textul cuvântării a fost publicat într-o broşură. La 5 august 1910, intelectualitatea din Piatra-Neamţ a propus ridicarea unei statui în piaţa oraşului[1]. Comitetul de iniţiativă format din 20 de persoane, preşedinte Emanoil Vârgolici (ulterior înlocuit cu Al. I. Stan) a hotărât ca, pentru suma de 15.000 lei, lucrarea să fie încredinţată sculptorului Vladimir C. Hegel, profesor la Universitatea din Bucureşti. Din lipsă de fonduri, dezvelirea statuii în 1911, cu ocazia împlinirii a două decenii de la moartea lui Mihail Kogălniceanu, a fost amânată pentru 19 mai 1913, zi ce coincidea cu deschiderea, la Piatra-Neamţ, a Congresului Naţional al Ligii Culturale. La manifestări, au participat miniştrii Take Ionescu şi Al. Bădărău, delegaţii la Congres şi mii de locuitori. La semnalul trompetului militar, patru plăieşi dintre cei mai bătrâni din Vânătorii-Neamţului, care-l cunoscuseră pe Mihail Kogălniceanu, au dezvelit statuia amplasată în grădina publică din preajma actualului Teatru al Tineretului, lăsând vederii asistenţei chipul duios şi blând turnat în bronz al celui care a fost cel mai sincer dintre sfetnicii lui Al. I. Cuza – ctitorul statului român modern[2]
Statuia în mărime naturală, îl prezintă pe Mihail Kogălniceanu în mişcare la Congresul de Pace de la Berlin – 1878, parcă atunci ridicându-se de pe jilţul din spatele său, într-un moment de protest împotriva mai marilor Europei, apărând interesele României la independenţă, suveranitate şi integritate teritorială. Pe o placă de bronz, fixată pe soclu, este redat un moment emoţionant: luarea la cunoştinţă a unui grup de ţărani a Legii împroprietăriri din 1864. Un preot, în faţa bisericii, dă citire Decretului de promulgare a legii reformei agrare, iar un număr de ţărani, unii în genunchi, alţii în picioare, cu capetele descoperite ascultă cu evlavie actul de pe urma căruia devin stăpâni pe pământul lor.
C. Leonescu scria: ,,Nu e o podoabă mai frumoasă, mai demnă şi înălţătoare pentru oraşul nostru şi pentru Ţară decât chipul acesta de bronz, care va trăi neîncetat în inima tuturor românilor, în semn de recunoştinţă pentru omul care şi-a închinat viaţa progresului întregului popor român.”
Într-o noapte a anului de glorie comunistă 1958, spre indignarea locuitorilor oraşului Piatra-Neamţ, statuia a dispărut, fiind aruncată în incinta unei turnătorii pentru topire. După mai mulţi ani, a fost reinstalată în Scuarul Ştefan cel Mare, apoi, în faţa Muzeului de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ, unde se află şi în prezent.[3]
Note:
[1] Arhivele Statului, Piatra-Neamţ, fond Primăria, dosar 63/1944.
[2] Ziarul Îndrumătorul, 23 mai 1913.
[3] Constantin Prangati, Lucrări de artă monumentală din Judeţul Neamţ. statuia lui Mihail Kogălniceanu, în Revista Asachi, III, 42, 1-15. 05. 1993, p.2.
Cronica Moldavă 