2021 © Cronica Moldavă
Anul II, Nr. 10, Octombrie, Ediția 4
autor: Ciprian Antoche
© Toate drepturile rezervate prin lege!
Coboară-ncet toamna-n natură
Smulgând firav câte o frunză,
Rânjindu-și frigul pe la gură
A brumărit stuful pe șură
Și pe suhat căruntă pânză.
Apoi a smuls și scuturat
Hapsână-a fi de felul ei,
Frunzarul nucului rotat
Și-a părului din cap de sat
De i-a lăsat în crengi holtei.
Vântu-n livadă cată-n ramuri
Și ultime frunze uitate,
Dar dânsele, ca prinse-n hamuri
Asemeni sfinților din hramuri
Voiesc în plata lor lăsate.
Apoi furat-a rod din vii
Ningându-le frunze pe glie;
Ciorchinii grași și sidefii
Plâng lacrimi dulci, și mii și mii
Își umplu pieptul de mândrie.
Cu jordia în mâna-i lungă
Ce-atinge cerul încă-n soare,
Cântul din păsări îl alungă
Și aripi largi, deschise-n dungă
Le fugărește-n călătoare.
Coboară-ncet toamna deadura
Cu-n brumăriu prea efemer,
De ce-o fura dânsa natura
Și und’ și-o duce ea făptura
Lăsând în urmă iz de ger?
Cronica Moldavă 