2021 © Cronica Moldavă
Anul II, Nr. 10, Octombrie, Ediția 5
autor: Ciprian Antoche
© Toate drepturile rezervate prin lege!
Asemeni cum natura-mbătrânește
Când rând pe rând își deapănă fuiorul
Asemeni ei, și omul se destramă
Precum un ghem de timp ce-și toarce dorul.
Plămadă izvorăște dintr-un picur
Și prinde viață sub un har divin,
Și câtă cruce șade în știință
Când rodul pântecului zămislește plin!
Întâi un mugur, ce respiră viață
Crescând pe ramurile sfintei mame,
Mărindu-se în pârg de lume coaptă
Și-n lacrimi ce-s dosite sub năframe.
Și mugur crud, deodată, iacătă-l că-i floare
Una frumoasă și ferită-a fi pârloagă,
Petalele-i se scutur și răsare rodul
O biată gămălie într-o lume largă.
Crescând un rod plăpând cât o ghioacă
Cu roșu în obrazul bujorat,
Uimim, privindu-i falnica trupire
A unui fruct măreț și-ndestulat.
Și fructul copt va plămădi semințe
Ce le-a-ngriji asemeni ca pe el,
Și-n pârgul coacerii sale depline
Va lăcrima la noul mugurel.
Dar pe un fruct, îl cată vremea de cules
Când trupul își așază spre păstrare,
Prin lacrimi vede ramuri care l-au crescut
Uscându-și trup, coroana cum le moare.
Și vremea, va schimba rotirea vieții
Când micul rod devine el copac,
Și va rodi semințe și noi fructe
Cu grija coacerii bunului plac.
Când roata se învârte și repetă
Privim cu jind natura cea semeață
Căci ea, renaște an de an un ciclu
Pe când un om… numai odată-n viață.
Chiar de ne-o știm că viața noastră-i lungă
Față de rodul unui pom rotat,
Un ciclu al naturii, an de an repetă
Și-un anotimp al vieții noastre dat.
Cronica Moldavă 