2021 © Cronica Moldavă
Anul II, Nr. 10, Octombrie, Ediția 6
autor: Eusebiu Sava
© Toate drepturile rezervate prin lege!
,,Nicolae Iorga. Cărţile lui Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Şuvoi incandescent, fluid frământat, torturat- rostogolind stâncile şi petrişul erudiţiei, turbureala patimii şi covârşind. Covârşind prin viziunea nesfârşită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerilor cu tăinuite, cu profetice tâlcuri. Viziune ce orbeşte ochii şi apleacă frunţile. Şi înfioară, rodnic, adâncurile sufletului”. Mircea Eliade
„Schimbând ceea ce-i de schimbat, Nicolae Iorga a jucat în cultura română în ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire. Personalitatea lui e covârşitoare. Minor în fiecare activitate în parte, foarte conservativ şi îmbibat de prejudecăţi, dar răzvrătit continuu, sărind cu iuţeală de la o atitudine la alta, şi totdeauna tolerat în nestatornicie printr-o bună credinţă care se simte, N. Iorga apare masiv privit de departe, prin numărul uriaş de tomuri scrise şi prin multiplicitatea preocupărilor. Totuşi, imensa operă e ocupată mai mult de personalitatea sa. El, omul, va trăi mai ales la modul eroilor din istorii şi în măsura în care va fi evocat. Istoricului i se aduc învinuiri din ce în ce mai vehemente, în fond de puţină importanţă. Este foarte adevărat că N. Iorga citează uneori din memorie (aşa făceau şi vechii erudiţi), că uneori se obstinează a nu corecta greşeli evidente, că adoptă părerea cea mai puţin probabilă, pentru a o evita pe cea justă. În istoria literaturii citează articole care nu cuprind nimic altceva decât recenzări de operă ştiute, îşi face un aparat critic cu totul fictiv. În critică, pretenţia ştiinţifică se demască mai uşor, acolo totul fiind o chestiune de substanţă. Dar în istoria politică, N. Iorga ştie atât de multe, a călcat cu mintea lui atâtea documente încât memoria lui însăşi va avea tăria unui document. Numărul lui de erori, foarte mic, trebuie raportat la imensul material pe care l-a cunoscut. El e specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putinţă să-ţi alegi un domeniu oricât de îngust şi umbrit din istoria româna fără să constaţi că N. Iorga a trecut pe acolo şi a tratat tema în fundamental ei. Multă vreme, istoricul următor va fi osâdit să corecteze sau să sporească sintezele lui N. Iorga (de unde şi critica tehnică), dar plăcerea de a intra într-o pădure virgină îi va fi refuzată”. George Călinescu
Cronica Moldavă 