Cântă frunza și izvorul

2021 © Cronica Moldavă
Anul II, Nr. 10, Octombrie, Ediția 9
autor: Zamfira Ciobanu
© Toate drepturile de autor rezervate prin lege!

Și m-aș duce, tot m-aș duce, lângă-o apă de izvor,
Unde frunza-i foșnet dulce, cu sunet mângâietor.
S-ascult murmurul de apă, când țâșnește din pământ,
Unde floarea se adapă, din stropii purtați de vânt.

Către vale spre câmpie, lunecă luciul de apă,
Ramul de copac îmi știe, zorii pe când lin se crapă.
Valuri se trosnesc de mal, cu iuțieală
spumegândă
Parcă-și cântă din caval, când valul își face dungă.

Să ude culturi pe lan, pentru viață și recoltă,
Printre frunze-un ciocârlan, saltă zburător cu zvoltă.
Floarea de hărdal gălbuie, luminează tot ogorul,
Șerpuit cărarea suie, pe unde te duce dorul.

Flăcările se avântă, prin petalele de maci,
Între ele își cuvântă, magice, parcă sunt vraci.
Rădăcinile-nsetate, lăcomoase-și beau cristal,
Picăturile curate, repezite de pe-un val.

Cântă frunza și izvorul, pe când vremea e senină,
Codrul este doinitorul, mereu dorul îl alină.
Din ogor până la suflet, drumul este-un singur pas,
În simțire ultim umblet, colț de Rai, ultim popas.