2021 © Cronica Moldavă
Anul II, Nr. 22, Octombrie, Ediția 10
autor: Ciprian Antoche
© Toate drepturile rezervate prin lege!
V-ați oprit vreodată să priviți drapelul
Cum străluce-n soare și în păli de vânt?
Fluturându-și trupul, falnic cum îi felul
Tricolorul țării, deplinindu-și țelul
Precum în icoane, șade ca un sfânt.
Veșmântu-i de glorii l-au cinstit strămoși
Ce-au luptat cu viața, slobod ca să-l știe
Și-au trecut la Domnul, bravi și inimoși
Văzând cum se-nalță printre nori umbroși
Lăcrimat-au ochii mulțumiți să fie.
V-ați oprit vreodată să priviți stindardul
Ascultându-i foșnet ce-n văzduh se zvântă?
Se aud Carpații și stejari ca bardul
Trosnind al lor vână, suduind bastardul
Ce-a-ndrăznit să calce glia noastră sfântă.
Peste-al nostru flamur coborât-a cerul
Cu șoimii călare ce zărandu-l rup,
Iată-l nu mai șade astăzi ca străjerul
Păzind sânge rece de eroi ca fierul
Ce-au căzut în lupte făurindu-i trup.
V-ați oprit vreodată chipul să-i priviți
Să-ntrebați de-l doare azi vreo betegeală?
De-ar avea grai dânsul ne-am trezi numiți
Lașii ăstor vremuri, oameni vii muriți
Căci uitat-am neamul scăldat în sineală.
Tare-ar plânge lacrimi, scumpă Românie
Pe-acei pentru care, țara și-au uitat!
Când uitând de brazdă, și-au uitat de glie
Meritându-și soarta, sclavi altor să fie
Căci ciocoii vremii i-au scos la mezat.
Cronica Moldavă 